Visez la o poveste de iarna. Ah ce-mi place cand ninge...Cand fulgii indrazneti se aseaza pe...nasuc, pe gene, pe obrajori...Imi e dor de iarna de altadata. Cand totul in jur era ascuns intr-o mantie argintie de zapada, geamuri desenate cu povestea iernii, case luminate de beculetele colorate de sarbatori, copii cu rosu in obraji dandu-se cu saniuta si focul in sobe...iar bradul...cu adevarat un vis la care putini sunt cei ce indraznesc sa viseze...Visez la acea magie cand ii punem steaua in varf bradului si cantam colinde sfinte in jurul lui. Iar apoi in dimineata de Craciun, cand rupeam norii pana la brad sa vedem cadourile aduse de mos. Acestea sunt basmele mirifice ale iernii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu